cumpara aici:
https://l.profitshare.ro/l/15619507
🖊️📑 Declan – al doilea „Dreamland boring billionaires” – domnul Contracte & Emoții Anulate
Mi-am spus că o să-i mai dau o șansă. Știu, sunt prea bună. După ce primul volum m-a făcut să strig la pereți, am zis “Hai să văd și ce face Declan.” Poate o fi el varianta cu mai mult caracter. Poate o fi el bărbatul care merită efortul. Poate…
Spoiler alert: n-a fost. Și tot ce a urmat a fost o altă lecție despre cum hype-ul poate vinde orice, chiar și o relație fake, o femeie ștersă și un bărbat cu emoții îngropate sub costumul de 3000 de dolari.
Ținta vieții lui? Să ajungă CEO în imperiul construit de bunicul mort, care probabil s-a plictisit și a lăsat niște condiții de telenovelă în testament:
📜 „Pentru a moșteni afacerea, trebuie să te însori și să faci un copil.”
Declan e genul de bărbat care aplică principiile din boardroom direct în dormitor. Strategia lui? De business, evident. Se caută o domnișoară – goală pe dinăuntru, dar cu ambalaj de copertă lucioasă. Se semnează un contract. Se organizează o nuntă-spălătorie de imagine, cu rol de eveniment social și PR pentru afaceri. Se programează sexul (ca și cum orgasmul ar fi o sarcină în Google Calendar). Și, bineînțeles, scopul suprem: obținerea moștenitorului. Sentimente? Zero. Umanitate? Deloc. Totul calculat, eficientizat și perfect steril emoțional.
Rețeta ideală de „dragoste corporate”. Ar trebui brevetată.
🔧🧊❤️🩹 Iris – 112 pentru barbati paralizati emotional
Toată nebunia asta contractuală, emoțional sterilă și logică de Excel devine – evident – responsabilitatea asistentei personale, Iris. O variantă elevată a Zahrei din volumul 1, în sensul că Iris chiar are coloană vertebrală și produce suficienți bani cât să-și permită o viață de middle class liniștită și decentă. Dar, mereu e un DAR – și e mare.
Pentru că șeful ei, locotenentul comandant Data, pardon – Declan, robotul în costum tailor-made – pretinde prezență, obediență și disponibilitate 24/7, nu ajunge niciodata sa se si bucure de viata ei. Doar e asistenta lui, nu?
Și uite așa, Iris își trăiește viața pe silent mode, mereu la dispoziția unui bărbat care nici măcar nu o vede ca femeie. Doar ca extensie a calendarului lui. Ca o aplicație de scheduling cu tocuri și ruj.
💍Task-ul zilei pentru Iris: căsătoria lui Declan. Nu, nu a ei. A lui.
Pentru că în universul Kane, unde emoțiile sunt un bug de software și oamenii sunt resurse, Iris trebuie să îl… mărite pe șef. Ce înseamnă asta? Să-i găsească mireasă (cu specificații de produs, evident), s-o ceară în numele lui, să planifice nunta cap-coadă și să-i seteze reminder în calendar pentru când trebuie să se prezinte la altar.
Nu-i ca și cum căsătoria ar fi un eveniment important în viața unui om, nu? E doar un alt task de bifat între un call cu investitorii și o întâlnire cu avocații. Mda… poate la oameni contează. Dar la roboți gen Declan? Probabil că obiceiul e să salvezi logodna în .pdf și să o semnezi digital.
💼 Când business-ul devine preludiu romantic
Cum taskul în sine e o strategie cu șanse de reușită comparabile cu ale Titanicului după impact, Iris vine cu o soluție optimizată la maximum: se va mărita ea cu Declan. Pentru că, în lumea în care jobul tău îți ocupă și viața personală, de ce să nu-l duci până la capăt și să-ți treci șeful la „soț” în organigramă?
Și, Doamne ferește, să-i spui NU unui Kane la o sarcină! Nici nu se pune problema. Probabil există o clauză în fișa postului care acoperă căsătoriile contractuale și procreerea pe bază de Excel. Așa că Iris, femeia ultra-competentă și semi-sătulă de viață, își pune rochia de soție de sacrificiu și intră în planul marelui CEO wannabe.
Că doar așa se face o carieră în lumea mare, nu?
💤 Dinamica relației: pasiune pe pilot automat
Și uite-așa, doi adulți, aparent funcționali, decid să-și unească destinele putrede într-un mariaj cu mai puțină dragoste decât un toast ars. Dar nu se opresc aici. Nu. Urmează pasul doi din planul de business: aducerea pe lume a unui copil – o ființă nevinovată, menită să devină o extensie vie a unui plan strategic, o bifă într-un document Word cu antetul „Moștenire & Acționariat.”
Un copil condamnat din start la o viață trăită în Excel, crescut între ședințe și e-mailuri, cu iubirea livrată în bullet points și alintat probabil cu „draga mea KPI.”
🫀 Emoțiile, dar cu program scurt
Restul cărții? O repetiție obositoare de situații în care Declan manipulează, jignește și rănește, iar Iris suferă, iartă și revine la datorie, gata pentru următoarea „nevoie operațională” a bărbatului cu zero inteligență emoțională. Totul se simte ca o rescriere obosită a primului volum, doar că în loc de Zahra și Rowan avem varianta mai rece și mai mecanizată: Declan și Iris.
Așa-zisa relație dintre ei evoluează (cică) de la Declan – bărbatul computerizat, și Iris – femeia invizibilă, către Declan în halou de inimioare și Iris manipulată exemplar până devine soția perfect îndrăgostită. Adică o transformare forțată, neverosimilă și lipsită de orice progres emoțional real.
Nu există nicio etapă de tranziție între relația șef-angajat și cea de soț-soție. Practic, nici nu sunt sigură că în logica acestui roman există vreo diferență între cele două – în ambele cazuri Iris e subordonată, disponibilă și ignorată până când e convenabil să fie validată.
🧷👭 Aliate în Dreamland-ul disfuncțional
Prietenia care se înfiripă între Zahra și Iris are toate ingredientele unei relații de salvare. Nu e neapărat despre compatibilitate sau chimie între două femei puternice, ci despre supraviețuire emoțională într-un mediu toxic, unde dragostea înseamnă suferință cu fundiță roz.
Amândouă navighează zilnic prin labirintul comportamentelor abuzive ale bărbaților Kane, și în loc să fugă cât văd cu ochii, se agață una de cealaltă ca să reziste. Este, mai degrabă, o variație de sindrom Stockholm – dar cu brunch-uri și rochii de nuntă.
Nu e empowering, nu e healing. E doar un pact de non-agresiune între două femei care și-au normalizat traumele în numele iubirii „adevărate”. Într-un univers paralel, probabil că Zahra și Iris își trimit mesaje codate pe Slack în timp ce caută ieșirea din Dreamland-ul ăsta al bărbaților imaturi și disfuncționali.
🧨 Conflictul – mai diluat decât cafeaua de spital
Încă o femeie – frumoasă, deșteaptă, independentă – renunță la sine ca să salveze un bărbat care se crede centrul universului, zeul suprem, rațiunea de a fi a planetei Pământ și probabil și a planetei Marte.
Este o poveste despre sacrificiul feminin glorificat, ambalat în romantism de duzină și presărat cu false lecții de viață. O relație dezechilibrată, o dinamică toxică și o transformare personală care e de fapt o ștergere cu buretele a identității feminine.
BORIIIIING!
📉 Când clișeele semnează condica de prezență
Ce mă uimeste — și mă și enervează profund — este că toate astea sunt scrise de o femeie. Da, o femeie care, prin trope-urile reciclate și pilulele amare pe care le servește, pare să creadă că femeile trebuie să renunțe la sine. Să-și predea existența în mâinile bărbaților care intră în viețile lor bocănind cu cizme murdare, pline de noroi emoțional și dezgust uman.
De ce? De ce o autoare de sex feminin perpetuează ideea asta în loc să ridice vocea împotriva ei?
Poate pentru că povestea asta, sub ambalajul de romance, e de fapt o perpetuare a unui model toxic și retrograd, un manual de „cum să te pierzi pe tine pentru a-i valida pe ceilalți.”
Și asta, în 2025, nu e doar demodat — e o ofensă directă adusă femeilor care caută să-și găsească puterea și independența în literatură, nu să le dea pe tavă o rețetă de supunere emoțională.
Ce mi-a placut
NIMIC. Absolut NIMIC.
Nu am găsit niciun strop de prospețime, nicio scânteie de autenticitate, nici măcar o idee originală care să salveze povestea asta obosită.
E ca și cum ai deschide o cutie cu bomboane și ai da doar de ace de pin – ai vrea să fie dulce, dar rămâi doar cu gustul amar al dezamăgirii.
💔Ce nu mi-a placut
TOT. Fiecare pagină, fiecare dialog fără viață, fiecare clișeu mototolit și fiecare tentativă de dramă forțată.
De la personajele care par create pe bandă rulantă până la firul narativ care se târăște fără pic de emoție reală — cartea asta nu are nimic care să justifice timpul sau nervii investiți.
🖤 Verdictul Whimsical Whispers
Dreamland Billionaires – Termene si Conditii este o carte care incearca sa fie serioasa, dar uita sa fie vie
⭐️ Rating: 1 stea – pentru hârtie si toate variantele de IRIS din spatele proiectului
Aș acorda 1 stea — și aia doar pentru hârtia pe care a fost tipărită cartea și pentru oamenii care, probabil din bunătate sau datorie, au muncit ca acest proiect să vadă lumina zilei… din nefericire!
💥📖 Ești #TeamIris sau #TeamDeclanArFiPututMaiMult? Zboară în comentarii și hai la ceartă civilizată. 🥊📢
Dacă și tu ai obosit să citești povești în care femeile renunță la ele însele ca să salveze bărbați care habar n-au de empatie, dă un share acestei recenzii. Hai să le arătăm că vrem altceva — povești cu personaje care chiar contează, nu niște termene și condiții fără suflet.
Vrei recenzii fără menajamente și pline de sinceritate? Abonează-te la blog și fii parte din revoluția asta. Pentru că, serios, viața e prea scurtă ca să pierdem timpul cu romane plictisitoare.
