„Bibliotecara de la Auschwitz” povesteste despre scoala clandestina de la Auschwitz Birkenau. Autorul Antonio G Iturbe, isi atribuie si el un loc pe lista scriitorilor care s-au inspirat din tragedia evreilor in perioada nazista.
Locatia este lagarul Auschwitz-Birkenau. La baza cartii se afla marturisirile Ditei Polachova, casatorita Kraus, care da viata personajului Edita Alderova. Cartea nu este o reproducere a discutiilor dintre autor si Dita, dar nici un roman de ficțiune. De fapt avem in fata o broderie de fictiune pe realitatile atroce traite de Edita Alderova.
Desi pare promitatoare, cartea dezamageste de la prima la ultima pagina. Sunt abordate o multitudine de subiecte, fara nici o continuitate, perspectivele se schimba in ritm rapid, fara nici o legatură cu povestea. Este ca si cum ai tine in mana un manunchi de fire care ar trebui sa dea viata marionetei numita povestea bibliotecarei de la Auschwitz. Toate aceste fire sunt tăiate si marioneta zace fara viata.
Cumpara aici:
https://l.profitshare.ro/l/15619525
Povestea
Este povestea Editei, fata curajoasa care are grija de cele 8 carti ale bibliotecii din scoala clandestina de la Auschwitz Birkenau. Sau este povestea Editei care traieste toate problemele adolescentei in lagarul de la Auschwitz Birkenau, luptand cu foamea, frigul si mizeria. Sau este o poveste centrata pe maturizarea Editei. Isi idolatrizeaza mama, isi iubește mama, isi accepta mama, isi detesta mama, isi iubeste mama din nou, isi priveste mama murind. Nu isi intelege si nu isi accepta mama, niciodata, nu in totalitate.
Este povestea lui Fredy Hirsch, atletul idealist, care reuseste sa infiinteze o scoala clandestina in lagarul de la Auschwitz Birkenau pentru a oferi copiilor o umbra de normalitate si speranta. Sau este povestea lui Fredy Hirsch, homosexualul ascuns aflat intr-o relatie cu un soldat german. Sau este povestea lui Fredy Hirsch, liderul miscarii de Rezistenta din lagar, care, in momentul in care a trebuit sa porneasca revolta mult asteptata, s-a sinucis, sau poate a fost ucis.
Este povestea lui Pistek, a lui Rudy Rosenberg. Este povestea tinerilor care se indragostesc si sufera in lagar. Este povestea evadarilor sau a mizeriei, este povestea eliberarii si a supravietuirii.
Este poveste tuturor si este povestea nimanui. Toate sunt povesti incepute si lasate neterminate. Toata cartea este dominata de figura lui Joseph Mengele, care este mentionat in mod constant fara a influenta povestea in mod vizibil. Si momentul meu „preferat”, bineinteles este amintita Anne Frank, care moare la o zi dupa sora ei Margot, amandoua fiind ingropate in groapa comuna de la Bergen-Belsen.
Ce mi-a placut
Aproape nimic. Am inceput cartea de 3 ori, ca sa o termin de citit o data. Mi-a placut ideea de carti vii, cartile care erau redate din memorie de unii profesori din scoala improvizata in lagar. Mi-a placut ca in vremuri groaznice ca acelea cartile erau folosite ca mijloc de evadare. Toti cei prezenti in pavilionul scoala aveau privilegiul de a trai in lumi imaginare, departe de frig, foame, mizerie si moarte. Si asta datorita celor 8 carti tiparite si 6 carti vii.
Ce nu mi-a placut
Aproape tot. Lasand la o parte lipsa de coerenta a intregii carti, ritmul este extrem de lent. Se simte o nevoie acuta de a mentiona constant paduchii si plosnitele, mizeria umana, mancarea oferita. Intr-un roman despre scoala clandestina de la Auschwitz Birkenau, despre speranta si evadare in lumi imaginare, se vorbeste despre trafic de carne vie. Nu se vorbeste despre copii, despre sentimentele lor, despre perspectiva lor.
Edita Alderova este o combinatie de curaj si curiozitate, normale pentru o adolescenta. Exista insa momente in care atitudinea ei este dominata de un sarcasmul deplasat care nu aduce nici un beneficiu personajului sau povestii.
Nu mi-a placut utilizarea de nume sonore precum Jospeh Mengele si Ana Frank, doar pentru a da rezonanta povestii.
Personal, nu recomand cartea. Chiar daca sunteti pasionati de literatura de acest gen, cartea nu merita efortul. Dupa parerea mea, ar trebui sa exista o limitare a abordarii acestui subiect. Ar trebui sa existe niste conditii de indeplinit pentru a putea scrie pe acest subiect. Nu putem arunca niste idei si niste nume, intr-o salata despre Holocaust, si sa o numim roman.
